|
|
| Asprumunti
di Napoleone Vitale Calabresi di Giuseppina Amodei |
|
|
| Asprumunti
Non 'ndavi
cchiù restuccia a la campagna
'Nta na bertula
menti pochi pani,
E camina, camina,
pecuraru.....
Non ti fermari,
sèguita la strata,
Vicinu a tia
'na stroffa di zappini
Persu 'ntra
l'aria, all'occhi toi davanti,
Dinci: <<Ora
e sempri beniditta sia
Ma ora chi
ti viju, e la to' buci
E dormi, dormi,
ca lu sonnu veni,
Quandu nci
su li fogghi di la serra,
|
|
|
|
|
| Calabresi
Dinnu ca simu
i figghi furtunati
Dinnu ca stu
profumu gersuminu
'Ndi dissiru
co turcu e lu normannu
Ma nugghu 'ndi
'nformau ca simu stati
E ccussì
suli suli 'ndi 'ndi jimmu
Ora 'mpastammu
a nostra crita duci
Calabresi Ci dissero
che siamo i fortunati figli
Ci dissero
che il profumo
Ci dissero
perfino che l'arabo il normanno
Ma nessuno
informò
Così
siamo andati
Adesso che
abbiamo impastato
|
|
|